Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. générer, it., lat. generare)
1. a produce, a determina, a da naştere la...
Parte de vorbire: I. vb. tr., II. vb. pron.
Origine: (auto- + genera)
1. I. a provoca generarea automată de.
2. II. a se genera fără intervenție exterioară.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégénérer, lat. degenerare)
1. a se depărta de tipul primar, pierzând din calităţi, din valoare.
2. (fig.) a se schimba în rău; a se degrada, a decădea.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. général, rus. gheneral)
1. cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) şef al unei armate, comandant militar.
2. superior al unui ordin religios.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. général, lat. generalis)
1. adj. comun, aplicabil unui mare număr de persoane, ființe sau obiecte dintr-o anumită categorie.
2. care privește pe toți, la care ia parte multă lume.
3. universal.
4. care privește, se ocupă de ceva în linii mari, în ceea ce are esențial.
5. (despre noțiuni) care rezultă dintr-o generalizare.
6. care are loc, există pe o mare întindere.
7. (despre funcții, grade etc.) de rang superior; care poartă răspunderea unei direcții, a unei instituții, întreprinderi etc.
8. s. n. categorie desemnând unitatea trăsăturilor fundamentale, esențiale ale unei clase de obiecte și procese, care se manifestă ca lege a existenței și dezvoltării acestora.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. généralissime, it. generalissimo)
1. comandant suprem al armatei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. généraliste)
1. (medic) care practică medicina generală, fără o strictă specializare; (medic) internist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)
1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiotrophie)
1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)
1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abstractiza)
1. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie.
2. trecere de la concret la abstract.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)
1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.