generație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. génération, lat. generatio)

1. funcțiune prin care ființele vii se reproduc; reproducere.
2. (biol.) ~ spontanee = ipoteză potrivit căreia organismele vii ar lua naștere în mod spontan din materia anorganică.
3. totalitatea oamenilor care sunt de aceeași vârstă.
4. (biol.) grupare de indivizi având aceeași filiație.
5. perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de aceea a fiului.
6. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzând perioadelor în care tehnica se află relativ stabilizată.

degenerație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dégénération)

1. faptul de a degenera, de a pierde din valoare, din calități et cetera; degenerare.
2. (med.) alterarea unui țesut sau organ, a cărui structură sau funcționare devine patologică; degenerescență.
3. (var.) degenerațiune, (înv.) degenărățiune, (înv.) degenerăciune, (înv.) deghenerație.

generație asexuată

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT generatio asexualis
2. FR génération asexuée
3. EN asexual generation
4. DE ungeschlechtliche Generation
5. RU безполовое поколение
6. HU ivartalan generáció, ivartalan nemzedék

generație sexuată

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT generatio sexualis
2. FR génération sexuée
3. EN sexual generation
4. DE geschlechtliche Generation
5. RU половое поколение
6. HU ivaros generáció, ivaros nemzedék

regenerație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. régénération)

1. acțiune de reînnoire, schimbare, îmbunătățire a unei instituții, a unui sistem, a unei comunități; rezultatul acestei acțiuni.
2. (med.) reconstituția naturală a țesuturilor sau organelor deteriorate; regenerare a unor organe sau țesuturi.
3. (prin ext.) refacere după o distrugere totală sau parțială.
4. (fig) renaștere după o stare de corupție.
5. (var.) (înv.) regenerațiune, (înv.) reghenerație.

urmaș; progenitură; generație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT progenies; stirps; descendentes
2. FR progéniture; génération; descendant; descendance; lignée
3. EN progeny; offspring; descendents; generation
4. DE Nachkommenschaft
5. RU потомство; поколение; произведение
6. HU utód, leszármazott, követő, folytató generáció

alobiogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allobiogenèse)

1. alternanță a generației sexuale cu cea asexuată.

apomeioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apoméiose)

1. eliminare a meiozei în procesul de formare a generației asexuate, la plante.

arhebioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. archébiose)

1. originea vieții pe Pământ.
2. începutul vieții prin generație spontană; arhigonie.

ascendent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ascendant, lat. ascendens)

1. adj. urcător, suitor; ascensiv.
2. (despre un astru) care se înalță deasupra liniei orizontului.
3. (fig.) în dezvoltare progresivă.
4. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară.
5. s. n. înălțare a unui astru deasupra orizontului.
6. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naștere.
7. autoritate morală, influență (asupra cuiva).

autogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autogenèse)

1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu.
2. teorie potrivit căreia din materia organică poate lua naștere, în mod spontan, un organism viu evoluat; generație spontanee.
3. concepție în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului.

ereditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hérédité, lat. hereditas)

1. transmitere din generație în generație a anumitor caractere.
2. succesiune, moștenire.