OK
X
genuchia
Parte de vorbire:
vb. intr. (înv.)
Etimologie: (din genunchi)
1.
a
se
așeza
în
genunchi;
a
îngenunchia.
îngenunchere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (îngenunchea)
1.
acțiunea
de
a
îngenunchea
și
rezultatul
ei;
îngenuncheat.
2.
cădere
în
genunchi,
așezare
în
genunchi.
3.
(figurat)
silire
a
cuiva
să
se
supună.
4.
închinarea
unui
teritoriu
unui
dușman
biruitor.
5.
schimbare
de
direcție,
relativ
bruscă,
a
unei
găuri
de
sondă,
provocată
de
schimbarea
condițiilor
de
săpare.
6.
(var.)
îngenuchere,
îngenuchiare,
îngenunchiere,
îngerunchiare.