Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géologie)
1. ştiinţă care studiază constituţia internă a globului terestru, precum şi evoluţia dezvoltării acesteia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Aerogeologie)
1. culegere de informaţii geologice cu avionul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrogéologie)
1. disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; știință care studiază caracteristicile fizice și chimice ale solurilor cultivate, concentrându-se pe interacțiunile dintre elementele minerale, organice și biologice prezente în sol; pedologie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrogéologie)
1. disciplină, cunoscută alternativ ca geologie planetară sau exogeologie, care se ocupă de geologia corpurilor cerești, cum ar fi planetele și lunile lor, asteroizii, cometele și meteoriții; geologie a aștrilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balnéogéologie)
1. studiul relaţiilor dintre apele minerale şi structura geologică respectivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (etno- + geologie)
1. disciplină care studiază stratificarea civilizaţiei şi culturii unei comunităţi etnice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. photogeology)
1. metodă de cercetare geologică pe bază de fotografii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrogéologue)
1. specialist în agrogeologie; pedolog.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrogéologie)
1. disciplină, cunoscută alternativ ca geologie planetară sau exogeologie, care se ocupă de geologia corpurilor cerești, cum ar fi planetele și lunile lor, asteroizii, cometele și meteoriții; geologie a aștrilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. desquamation)
1. faptul de a se descuama; descuamare.
2. (dermatologie) pierderea straturilor superficiale ale epidermei, stratul cornos, sub formă de scuame; exfoliere.
3. (geologie) desprinderea plăcilor de grosime milimetrică sau centimetrică sub efectul termoclastiei sau hidroclastiei.
4. căderea scoarței în foi subțiri.
5. (var.) (înv.) descuamațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diagenèse)
1. (geologie) totalitatea proceselor de transformare a sedimentelor într-o rocă sedimentară; nume dat tuturor transformărilor suferite de straturile geologice după depunerea lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géogénie)
1. ramură a geologiei care studiază originea şi formarea Pământului; geogonie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. géologue)
1. specialist în geologie, știință care studiază evoluția fizică și organică a scoarței pământești.