Dictionar

enigmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énigme, lat. aenigma, gr. ainigma)

1. lucru greu de înțeles, de lămurit; taină, mister.
2. ghicitoare.
3. joc distractiv (în versuri), ca o ghicitoare; șaradă.
 

pitie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pythie, gr. Pythia)

1. (mit.) preoteasă a zeului Apolo la templul din Delfi.
2. (fam.) ghicitoare.
 

pitonisă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., gr. pytho-nissa)

1. (ant.) femeie care pretindea că poate ghici viitorul.
2. (fig.; ir.) ghicitoare.
 

ghicire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. ghici)

1. acțiunea de a ghici și rezultatul ei; ghicit.
2. dezlegare a unei taine, enigme, ghicitoare etc.
3. descoperire a intențiilor cuiva.
4. (în superstiții) prezicere a viitorului.