gigantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. gigantisch)

1. de proporții uriașe, enorm, colosal; gigantesc.

antitrombă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + trombă)

1. coloană înaltă de apă de formă conică sau trombă marină descendentă; vârtej, sorb gigantic.

babelic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. babélique)

1. gigantic.
2. de o confuzie extremă.

ciclopean, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (fr. cyclopéen)

1. (antichitate) care ține de ciclopi; care se referă la ciclop; datând din vremea legendară a ciclopilor; ciclopic.
2. califică o metodă de construcție primitivă care utilizează blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită.
3. (și figurat) imens, gigantic.

ciclopic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. ciclopico)

1. de ciclop, caracteristic ciclopilor; (fig.) uriaș, gigantic; (înv.) ciclopean.
2. (despre construcții miceniene) construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită; (prin ext.) de dimensiuni excepționale.
3. (hiperbolic) care necesită un efort excepțional, supraomenesc.
4. (med.) anoftalmie ~ă = monstruozitate congenitală caracterizată prin unirea ochilor și a orbitelor, rudimentar dezvoltate.

colosal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. colossal)

1. extraordinar de mare; uriaș, gigantic, imens.
2. nemaipomenit, teribil; fabulos.

gargantuesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gargantuesque)

1. legat sau demn de Gargantua.
2. (fig.) gigantic, într-o proporție incredibil de mare.