Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. glisser)
1. (despre piese tehnice) a aluneca în lungul altei piese; a culisa.
2. a aluneca lin (pe suprafaţa apei).
3. (fig.) a trece repede, a nu insista.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. glissade)
1. acțiunea de a glisa, mișcare realizată prin glisare.
2. zbor alunecat al unui avion în linie dreaptă, în lungul aripii înclinate.
3. (coregr.) pas făcut pentru a merge într-o parte.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. glissage)
1. faptul de a glisa; glisare.
2. deplasare pe o suprafață alunecoasă; lansare prin alunecare pe un plan înclinat.
3. acțiunea de a deplasa la vale lemnul doborât.
4. alunecarea unui hidroavion pe suprafața apei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. glissant)
1. (tehn.; despre o piesă, un corp etc.) care alunecă (cu ajutorul unui dispozitiv).
3. (mat.) vector ~ = vector susţinut de o dreaptă care nu are decât libertatea de a aluneca de-a lungul acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coulisser)
1. (despre piese mobile) a aluneca pe culise (2); a glisa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déraper)
1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcţie deviată, în lipsa unei aderenţe suficiente.
2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acţionează asupra navei.
3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică.
4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară.
5. (fig.; despre o situaţie) a se schimba defavorabil şi neprevăzut.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. fart)
1. substanță ceroasă cu care sunt unse tălpile schiurilor, sau ale plăcilor de glisare (snow-boarduri), pentru a preveni aderarea acestora la zăpadă și pentru a facilita alunecarea; unsoare pentru schiuri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. glissade)
1. acțiunea de a glisa, mișcare realizată prin glisare.
2. zbor alunecat al unui avion în linie dreaptă, în lungul aripii înclinate.
3. (coregr.) pas făcut pentru a merge într-o parte.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. glissage)
1. faptul de a glisa; glisare.
2. deplasare pe o suprafață alunecoasă; lansare prin alunecare pe un plan înclinat.
3. acțiunea de a deplasa la vale lemnul doborât.
4. alunecarea unui hidroavion pe suprafața apei.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. hydroplaner)
1. (despre un hidroglisor sau hidroavion) a se deplasa plutind la suprafaţa apei; a glisa pe suprafața apei.