Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. globule, lat. globulus)
2. mic corp ovular care se găseşte în diverse lichide sau ţesuturi ale organismului.
4. ~le albe = leucocite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. globulaire)
2. fontă ~ă = fontă de structură granuloasă.
3. referitor la globulele sângelui.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (glob + -uleț)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. globulie)
1. numărul globulelor roşii din sânge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. globuline)
1. substanţă proteică, foarte răspândită în plasma sangvină, în lapte şi în unele vegetale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. globulinémie)
1. prezenţa globulinei în sânge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accélérine)
1. pseudoglobulină termolabilă care intervine în coagularea sângelui.
Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)
1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achromatocyte)
1. globulă roşie fără materia colorantă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. actaeonella)
1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aglobulie)
1. scădere a numărului globulelor roşii din sânge.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agglutinine)
1. anticorp care se formează în sistemul reticular şi limfocitar prin administrare de vaccinuri.
2. denumire dată unor substanțe specifice (anticorpi) conținute în anumite seruri, substanțe care provoacă aglutinarea, fie a anumitor microbi, fie a globulelor roșii.