Dictionar

goniatiţi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. goniatites)

1. pl. cele mai vechi şi primitive cefalopode din ordinul amonitidelor.
 

gonidial

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT gonidialis
2. FR gonidial
3. EN gonidial
4. DE gonidial
5. RU rонидиaльный
6. HU gonidiális
 

gonidie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT gonidium
2. FR gonidie
3. EN gonidium
4. DE Gonidium
5. RU rонидия
6. HU gonídium, vékony sejtfalú alapsejt a zuzmó telepeken; alapsejtek
 

gonidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gonidie)

1. celulă reproducătoare pe cale asexuată, la unele plante.
 

gonio 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gonio)

1. inv. instalaţie ~ = instalaţie de radiorecepţie sau de radioemisie, cu ajutorul căreia se determină poziţia unei (aero)nave.
 

GONIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. gonia „unghi”)

1. „unghi, colț, muchie; unghiular, angular”.
 

acervul

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.
2. grămadă mică.
3. glomerul de flori sau de fructe.
4. gonidiofori asociaţi la ciupercile parazite.
5. himeniu nud.
 

agamogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agamogenèse)

1. reproducere asexuată; agamogonie.
2. reproducere fără proces sexual (ex. partenogeneză).
 

agamogonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Agamogonie, engl. agamogony)

1. (biol.) schizogonie, sau orice altă formă de reproducere asexuată; agamogeneză.
 

agonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. agonisch)

1. referitor la agonie; care este în agonie.
2. (fiz.) curbă ~ă = linie de declinație magnetică zero; agonă.
 

agoniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. agoniser, lat. agonisari)

1. a fi în agonie.
2. (fig.) a fi în declin.
 

agonizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agonisant)

1. care este în agonie; care agonizează; muribund.