Dictionar

accelera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accélérer, lat. accelerare)

1. tr. a imprima o acceleraţie, a iuţi, a grăbi din ce în ce mai mult.
2. refl. a deveni mai rapid.
 

accelerando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. accelerando)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.
2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.
 

accelerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: ( accelera)

1. iuţit, grăbit (din ce în ce mai mult).
2. tren ~ (şi s. n.) tren cu viteză mai mare.
 

affrettando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. affrettando, cf. affrettare „a grăbi”)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) în ritm grăbit, accelerând.
2. indicație muzicală care arăta o accelerare a timpului în executarea unui pasaj.
3. (var.) affretando, affrettando.
 

allegretto

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. allegretto)

1. adv. (muz.) mai puţin vioi sau grăbit decât allegro.
2. s. n. parte a unei sonate, simfonii în acest tempo.
 

brusca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brusquer)

1. a trata cu violenţă, brutal, aspru; a repezi.
2. a grăbi, a forţa (o hotărâre, un deznodământ).