Dictionar

graifer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Greifer)

1. organ de lucru al mașinilor de ridicat și de transportat, din două cupe mobile, destinate apucării materialului.
2. excavator pentru capacități mari.
3. vârf ascuțit care formează ochiurile la mașinile de cusut fețe de încălțăminte.
 

subgrai

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (sub- + grai)

1. (lingvistică) ramificație teritorială a unei limbi subordonată graiului.
 

dialect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dialecte, lat. dialectus)

1. variantă regională a unei limbi, caracterizată prin particularități fonetice și lexicale.
2. (impr.) grai.
 

DIALECTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. dialecto-, cf. gr. dialektos „grai, vorbire”)

1. „grai, dialect”.
 

dialectolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. dialectologue)

1. specialist în dialectologie, disciplină care studiază graiurile și dialectele unei limbi.
 

dialectologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dialectologie)

1. ramură a lingvisticii care studiază dialectele și graiurile unei limbi.
2. ramură a lingvisticii care studiază variația diatopică a limbajului.
 

diasistem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. diasystem, fr. diasystème)

1. sistem lingvistic dedus din analiza a două graiuri sau dialecte cu similitudini parțiale; supersistem.
 

flamand, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. flamand)

1. (locuitor) din Flandra.
2. (s. f.) grai al limbii olandeze vorbit în nordul Belgiei.