Parte de vorbire: s.n.
Origine: (grăunte + -cior)
1. diminutiv al lui grăunte; grăunte (mic); (înv.) grăuncean, (înv.) grăunțel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. granule)
1. grăuncior care intră în compunerea unui corp solid eterogen.
2. pilulă din substanţe medicamentoase în cantităţi mici.
3. ~e solare = mici pete luminoase pe fotosfera Soarelui.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. granulo-, cf. lat. granulam „grăuncior”)
1. „grăuncior, granulă, granulație”.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. granulam „grăunte mic”)
1. „grăuncior, granulă, granular”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. granuliforme)
1. în formă de grăuncior sau de granulă; granulat, granulos.