Rezultate secundare (Grațios):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. gratiosus, it. grazioso)
1. care are multă grație și farmec.
2. (înv.) plin de bunăvoință; binevoitor, prietenos.
3. (antonime) dizgrațios, grosolan, necioplit, vulgar.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. affabile)
1. (muz.) (ca indicație de execuție) afabil, graţios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anacréontique)
1. (despre stil) lejer, graţios prin forme strălucite, dar superficiale.
2. vers ~ = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coquet)
1. care foloseşte tot felul de mijloace pentru a plăcea, a seduce; îmbrăcat cu gust, elegant, care doreşte să placă, să fie admirat.
2. (despre lucruri) drăguţ, îngrijit, graţios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délicat, lat. delicatus)
1. (despre aspectul unor fiinţe sau lucruri) gingaş, fin, graţios.
3. (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust.
4. (despre culori) discret, pal, estompat.
5. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor.
6. (despre situaţii) în care trebuie acţionat cu prudenţă, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (distinge)
1. remarcabil, deosebit, eminent.
2. plin de distincţie; elegant, graţios, strălucitor (în purtări, în ţinută).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. disgrazioso, fr. disgracieux)
1. lipsit de graţie, de farmec; care are ceva urât, dezagreabil.