Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grandeur)
1. însuşirea de a fi grandios; măreţie; strălucire, splendoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magnificence, it. magnificenza)
1. grandoare, măreţie, strălucire; fast, lux.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. maiestas, fr. majesté)
1. titlu care se dă monarhilor.
2. grandoare, somptuozitate, măreţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. monumentalité)
1. însușirea de a fi monumental; grandoare, măreție; monumentalism.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (it. grandiosità, fr. grandiosité)
1. caracterul a ceea ce este grandios; grandoare, măreție.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. vastitude, lat. vastitudo)
1. caracterul a ceea ce este vast, a ceea ce prezintă amploare, grandoare, elevație.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (ngr. μεγαλoπρέπεια)
1. sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii; mândrie.
2. grandoare.