Dictionar

granita

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. granita)

1. suc de fructe care se servește cu bucăți de gheață.
 

contrabandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrebande)

1. trecere clandestină peste graniță a unor obiecte, mărfuri sau valori prohibite ori sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfa transportată.
2. prin ~ = pe ascuns.
 

cosmofizică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmophysique)

1. știință de graniță cu elemente din cosmologie și geofizică.
 

diplomație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diplomatie)

1. activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi peste graniță, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2).
2. carieră, funcție de diplomat.
3. totalitatea diplomaților.
4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.).
 

frontalier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. frontalier)

1. referitor la frontiere.
2. care locuiește într-o regiune aproape de graniță.
3. care participă la supravegherea unei frontiere.
4. care este la graniță.
5. care se referă la apărarea, supravegherea, administrarea unei frontiere.
 

frontieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frontière)

1. linie naturală sau convențională care delimitează teritoriul unui stat; graniță.
2. (fig.) limită.
3. (mat.) mulțime de elemente care limitează un domeniu.
 

jonctură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. joncture)

1. (lingv.) graniță lingvistică pertinentă, marcată de o pauză virtuală și de o schimbare a intonației, între două segmente, silabe, morfeme, sintagme sau propoziții.
2. (lingv.) element fonetic care marchează o pauză; separare între două elemente de pronunție (foneme etc.), care este relevantă pentru înțelegerea unei limbi.