Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gratuit, lat. gratuitus)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gratuité, lat. gratuitas)
1. însuşirea de a fi gratuit; ceea ce se oferă gratuit.
2. (fig.) inutilitate, netemeinicie a unei acţiuni, a unei afirmaţii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourse)
1. alocaţie bănească sau întreţinere gratuită acordată de stat, de o instituţie etc. elevilor, studenţilor merituoşi în timpul şcolarizării.
2. formaţie anatomică în formă de sac, plină cu un lichid vâscos.
3. ~ seroasă = pungă conţinând sinovie, în apropierea articulaţiilor.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (conces/ie/ + -iona)
1. a acorda unei companii dreptul de a opera; a da în concesiune.
2. a aloca, de către stat, terenuri sau resurse naturale cu titlu gratuit sau contra cost, în vederea dezvoltării acestora.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. congiarium)
1. adj. care se referă la congiariu (II).
2. s. n. vas cu o capacitate de un congiu.
3. distribuire gratuită de vin, ulei etc. făcută poporului în vechea Romă.
4. distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaţilor sau poporului (de împăraţi).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dispensaire)
1. instituţie sanitară unde se dau consultaţii medicale gratuite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. facticité)
1. caracterul a ceea ce este factice.
2. (fil.) caracterul contingent, gratuit al existenţei; lipsa unei justificări raţionale.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr., lat. gratis)
1. fără plată, în mod gratuit.