Dictionar

Rezultate principale (Greşeală):

Greșeală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (greși + -eală)

1. abatere de la adevăr, de la normă, de la un principiu, de la ceea ce e drept sau bine; (concretizat) lucru făcut rău, cum nu trebuie (din nepricepere sau din neatenție).

2. faptă, de obicei neintenționată, care atrage după sine o neplăcere, un rău pentru cel ce a făcut-o sau pentru altcineva.

3. (loc. adv.) fără ~ = perfect, ireproșabil, fără defect.

4. (loc. adv.) din ~ = din nebăgare de seamă, fără voie, involuntar.

5. (var.) (înv.) greșală, (reg.) greșa, (reg.) grișea.


Rezultate secundare (Greşeală):

Confuzie; greşeală

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT confusio

2. FR confusion; méprise

3. EN mistake; confusion

4. DE Verwechslung; Fehler

5. RU смешение; путaницa

6. HU összevisszaság, zűrzavar; tévedés, hiba


Anacolut

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anacoluthe)

1. greşeală de gramatică constând în întreruperea construcţiei sintactice, în frază, cauzată de neconcordanţa dintre planul logic şi cel gramatical al enunţului.


Corect, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. correct, lat. correctus)

1. (şi adv.) conform normelor, regulilor; fără greşeală.

2. (despre oameni) cu o ţinută, o atitudine, o purtare ireproşabilă; cinstit.


Culpă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. culpa, fr. coulpe)

1. greşeală constând în neîndeplinirea unei obligaţii, în săvârşirea unei fapte pedepsite de lege; vină, vinovăţie.


Cultism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cultisme)

1. afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism.

2. greşeală de limbă a cărei origine o constituie dorinţa vorbitorilor de a se exprima mai literar, mai puţin banal.

3. cuvânt introdus în limbă pe cale cultă.


Deficienţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déficience, lat. deficientia)

1. lipsă, greşeală, scădere.

2. defect psihic sau fizic.


Dublon 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doublon)

1. (poligr.) repetare din greşeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii.