Dictionar

grosolan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. grossolano)

1. nepoliticos, necioplit.
2. insuficient prelucrat, brut.
 

agrest, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. agrestis, fr. agreste)

1. câmpenesc, rustic.
2. grosolan.
 

amabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amabilité, lat. amabilitas)

1. însușirea de a fi amabil; calitatea unei persoane amabile.
2. firea unei persoane vrednice de iubit.
3. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment.
4. (antonime) grosolănie, răutate.
 

barbar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. barbare, lat. barbarus)

1. nume dat de greci și romani oricărui individ care aparținea unei populații străine.
2. (pl.) nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la începutul evului mediu; (sg.) individ aparținând unui asemenea popor.
3. (fig.; și adj.) om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan.
4. (adv.) în mod crud, sălbatic.
 

bruschețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bruschezza)

1. comportare, atitudine aspră, grosolană; asprime, violență.
 

brutal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. brutal, lat. brutalis)

1. (și adv.) nedelicat, dur, violent; grosolan.
 

brutalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brutalité)

1. atitudine, purtare, vorbă brutală; grosolănie, violență.