Dictionar

Rezultate principale (Grupare):

Grupare

Parte de vorbire: s.
Origine: (grupa)

1. acțiunea de a (se) grupa.

2. grup de persoane unite prin idei, concepții, interese comune.

3. (mil.) întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă.

4. ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică.


Rezultate secundare (Grupare):

Agregare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrégation, lat. aggregatio)

1. faptul de a se agrega; agregaţie.

2. alipire, unire într-un tot; grupare, asociere.

3. stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistenţă a materiei.


Aldoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aldose)

1. (chimie) monozaharidă având în moleculă gruparea carbonil caracteristică aldehidelor; oză cu funcție de aldehidă.


Algocenoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algocénose)

1. grupare naturală din indivizii uneia sau ai mai multor specii de alge.


Alinia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. aligner)

1. tr., refl. a (se) aşeza în linie dreaptă.

2. tr. a îndrepta traseul unei străzi.

3. refl. (despre ţări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.


Aminobenzoic

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aminobenzoïque)

1. (chimie) acid ~ = compus aromatic constituit dintr-un ciclu benzenic substituit cu o grupare carboxil și o grupare amină și, prin urmare, cu formula chimică C7H7NO2; există sub formă de trei izomeri, în funcție de poziția acestor grupări, cel mai frecvent fiind cunoscut sub numele de acid antranilic.


Asociaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. association)

1. asociere, unire, întovărăşire.

2. (biol.) grupare a indivizilor unei singure specii sau ai unor specii diferite.

3. grupare, unire constituită printr-un statut.

4. legătură specifică între două sau mai multe procese şi produse psihice (reprezentări, idei, sentimente etc.).

5. (chim.) ~ moleculară = grupare de două sau mai multe molecule identice.