Dictionar

întrohna

Parte de vorbire: vb. refl. (reg.)
Origine: (în- + troahnă)

1. a se îmbolnăvi de guturai; a căpăta troahnă.

2. (var.) a se întrocna, a se întrogna, a se întroina.


întrohnat, -ă

Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (vb. întrohna)

1. bolnav de guturai; cu troahnă.

2. (var.) întrocnat, întroenat, întrognat, întroinat.