Parte de vorbire: s.n.
Origine: (haimana + -lâc)
1. faptul de a hoinări; hoinăreală, vagabondaj.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (bulevard + -ist)
1. om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier.
Parte de vorbire: adv. (reg.)
Origine: (nec.)
1. (numai în expr.) a umbla ~ = a umbla fără rost, haimana.
* pronunțat monosilabic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (golan + -că)
1. (depr.) femeie de nimic, haimana, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util.
2. (depr.) femeie foarte săracă.