Dictionar

agrafă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrafe, germ. Agraffe)

1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc.
2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat.
3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc.
 

ajusta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ajuster)

1. (tehn.) a potrivi, a adapta (o piesă).
2. a potrivi pe corp (o haină).
3. a înlocui valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu și regulat, care să dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.
 

alendelon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cf. Alain Delon)

1. tip de haină de piele îmblănită.
 

astrahan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrakan)

1. pielicică de miel din rasa caracul, cu părul mătăsos și buclat.
2. haină de damă dintr-o astfel de blană.
 

balonzaid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Ballonseide)

1. țesătură impermeabilă din bumbac, mătase sau plastic; confecții (pentru bărbați și femei) realizate din acest material.
2. haină de ploaie confecționată dintr-un astfel de material; balon.
3. (var.) balonseide, balonzaide.
 

bluză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blouse)

1. obiect de îmbrăcăminte, lung până la brâu, cu mâneci, pe care îl poartă femeile.
2. haină de pânză pe care o poartă militarii vara, în locul vestonului.
3. haină de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului.