hărnicie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (harnic + -ie)

1. zel în muncă, spor la lucru; sârguință, vrednicie; destoinicie.
2. manifestare de om harnic.
3. (anton.) lenevie, trândăvie.

activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

benedictin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bénédiction)

1. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin catolic, care a desfășurat o susținută activitate în domeniul construcțiilor.
2. muncă de ~ = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată.
3. adj. care aparține benedictinilor.
4. (fig.) laborios, harnic, muncitor.

conștiincios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. consciencieux)

1. care este scrupulos; care este harnic, meticulos; care își face datoria; corect, cinstit.
2. care se străduiește să se conformeze cu scrupulozitate cerințelor conștiinței morale sau profesionale.
3. care este făcut cu conștiință, cu aplicare și minuțiozitate; făcut cu scrupulozitate.
4. (antonim) neconștiincios.

ganimede

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cf.. Ganimede)

1. (fam.) tânăr galant cu înclinații perverse.
2. chelner, paharnic.

industrios, -oasă

Parte de vorbire:  I. adj. (înv.); II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (fr. industrieux, lat. industriosus)

1. I. care demonstrează pricepere, dexteritate; harnic, laborios.
2. II. proprietar al unei întreprinderi industriale; industriaș.

laborios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. laborieux, lat. laboriosus)

1. harnic, muncitor.
2. care necesită multă muncă, osteneală.
3. (despre stil) greoi.