Dictionar

Aheliotrop

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ahéliotropique)

1. (bot.) fără reacţie tropistică la efectul luminii; afototropic.


Heliotrop 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. héliotrope, lat. heliotropium)

1. plantă exotică cu flori mici, albăstrui, cu miros plăcut, folosită în industria parfumului.


Heliotrop 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. héliotrope)

1. materie colorantă solubilă în apă, folosită la vopsitul bumbacului.

2. ulei eteric din florile de heliotrop.

3. varietate de calcedonie, de culoare verde-închis, din care se fac obiecte ornamentale.

4. s. n. instrument geodezic de semnalizare dintr-o oglindă plană care reflectă razele Soarelui la o mare distanță.


Heliotropină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. héliotropine, germ. Heliotropin)

1. produs sintetic care înlocuieşte esenţa de heliotrop1.


Heliotropism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. héliotropisme)

1. reacţie de orientare şi de mişcare a plantelor şi animalelor sub influenţa luminii solare; fototropism; heliotactism.


Fototropism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phototropisme, germ. Phototropismus)

1. schimbare a culorii unui compus cristalizat în contact cu lumina pe care o absoarbe; fototropie.

2. heliotropism.


Heliotactism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. héliotactisme)

1. (bot.) proprietate a unor plante de a se îndrepta spre surse de lumină; heliotropism, heliotaxie.


Heliotrop 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. héliotrope)

1. materie colorantă solubilă în apă, folosită la vopsitul bumbacului.

2. ulei eteric din florile de heliotrop.

3. varietate de calcedonie, de culoare verde-închis, din care se fac obiecte ornamentale.

4. s. n. instrument geodezic de semnalizare dintr-o oglindă plană care reflectă razele Soarelui la o mare distanță.


Heliotropină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. héliotropine, germ. Heliotropin)

1. produs sintetic care înlocuieşte esenţa de heliotrop1.


Fototropism

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT phototropismus; heliotropismus

2. FR phototropisme; héliotropisme

3. EN phototropism; heliotropism

4. DE Phototropismus; Heliotropismus

5. RU фототропизм; rелиотропизм

6. HU fototropizmus, heliotropizmus


Ortoheliotropic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT orthoheliotropicus

2. FR orthohéliotropique

3. EN orthoheliotropic

4. DE orthoheliotropisch

5. RU ортоrелиотропный

6. HU ortoheliotropikus, fényforrásra irányuló