Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hémorragie)
1. scurgere de sânge cauzată de ruperea unui vas sangvin.
2. (fig.) pierdere a ceea ce este esenţial pentru viaţa sau bogăţia unei ţări.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. entéro-hémorrhagie)
1. (med.) hemoragie intestinală; hemoragie în intestin; enteroragie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. angiorrhagie)
1. (med.) hemoragie la nivelul vaselor capilare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)
1. pierdere totală a conştiinţei, provocată de ruptura unui vas din creier, urmată de hemoragie.
2. boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arteriorragie)
1. (med.) hemoragie cauzată de ruperea unei artere; hemoragie a unei artere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bronchorragie)
1. (med.) sângerare mai mult sau mai puțin severă din vasele care alimentează bronhiile; hemoragie bronhică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cataclysmique)
1. cu caracter de cataclism.
2. referitor la un cataclism geologic, meteorologic etc.
3. care arată ca un cataclism, greu de oprit.
4. (med.) hemoragie ~ă = sângerare abundentă și dificil de oprit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cérébrorragie)
1. (med.) hemoragie care apare la nivelul creierului, ca urmare a unui traumatism cranian sau sub forma unui accident vascular cerebral; hemoragie cerebrală.