hermeneutic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. herméneutique, gr. hermeneutike, /II/ germ. Hermeneutik)
Etimologie: (fr. herméneutique, gr. hermeneutike, /II/ germ. Hermeneutik)
1. adj. referitor la hermeneutică.
2. s. f. știința sau arta de a interpreta vechile texte religioase, obscure, criptice; (p. ext.) rezultatul interpretării.
3. știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale.
4. ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a procesului de interpretare a semnelor.