Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hernie, lat. hernia)
1. ieşire a unui viscer; organ din cavitatea în care stă în mod normal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adipocèle)
1. hernie al cărei sac conţine ţesut gras.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandage)
1. faşă cu care se leagă o rană, o parte bolnavă a corpului; (p. ext.) pansament.
2. aparat special pentru a susţine o hernie.
3. faşă cu care boxerii îşi înfăşoară pumnii pe sub mănuşi.
4. cerc metalic sau de cauciuc care se montează pe janta unei roţi de vehicul.
5. sistem de inele din sârmă cu care se consolidează înfăşurările rotoarelor maşinilor electrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bubonocèle)
1. hernie inghinal-pubiană incompletă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cardiocèle)
1. hernie congenitală a inimii în abdomen.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. caecocèle)
1. (med.) hernie al cărei conținut este format din cecum.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -cèle, cf. gr. kele „umflătură”)