hidropizie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hydropisie)

1. (med.) epanșament de serozitate sau acumulare de lichid în țesuturile și cavitățile seroase ale organismului; (pop.) dropică.
2. (var.) (înv.) idropizie.

ascită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ascite)

1. (med.) acumulare de lichid în cavitatea peritoneală; hidropizie abdominală, (pop.) pungă de apă.

hidrocel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. hydrocèle)

1. (med.) epanșament seros (de lichid apos) între cele două straturi ale tunicii vaginale, care învăluie testiculul; hidropizie a scrotului.

hidropic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hydropique)

1. (suferind) de hidropizie.

hidrotorax

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. hydrothorax)

1. (med.) colectare de lichid în cavitatea pleurală; hidropizie pulmonară.

vezigon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vessigon)

1. tumoare la articulaţia genunchiului sau a jaretului, datorită hidropiziei sinovialelor.

hidropericard

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. hydropéricarde)

1. (med.) acumulare a unei serozități în pericard; hidropizie a pericardului.