Dictionar

histiocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. histiocyte)

1. (biol.) celulă macrofagă din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții.
 

histiocitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. histiocytaire)

1. care privește histiocitele, proliferarea lor; care este de natura histiocitelor.
 

histiocitofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. histiocytofibrome)

1. (med.) leziune fermă papuloasă sau nodulară, cel mai adesea mică, de culoare roșie-brună, de natură fibrohistiocitară; tumoră subcutanată benignă.
 

histiocitosarcom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. histiocytosarcome)

1. (med.) tumora rară clasificată printre tumorile țesuturilor hematopoietice și limfoide; sarcom din histiocite; histiosarcom.
 

histiocitoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. histiocytose)

1. (med.) boală orfelină caracterizată printr-o acumulare de histiocite în țesuturi; reticuloză cutanată.
 

dermatofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dermatofibrome)

1. (med.) excrescențe inofensive ale pielii, care variază în culoare de la roz sau roșu la maro; tumoare fibroasă benignă a pielii; histiocitofibrom.
 

histiocitosarcom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. histiocytosarcome)

1. (med.) tumora rară clasificată printre tumorile țesuturilor hematopoietice și limfoide; sarcom din histiocite; histiosarcom.
 

histiocitoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. histiocytose)

1. (med.) boală orfelină caracterizată printr-o acumulare de histiocite în țesuturi; reticuloză cutanată.
 

histiosarcom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. histiosarcome)

1. (med.) sarcom format din histiocite mari care uneori se comportă ca fagocitele, în special în ceea ce privește lipidele; sarcom histiocitar; histiocitosarcom.
 

histiocitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. histiocytaire)

1. care privește histiocitele, proliferarea lor; care este de natura histiocitelor.
 

histiocitofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. histiocytofibrome)

1. (med.) leziune fermă papuloasă sau nodulară, cel mai adesea mică, de culoare roșie-brună, de natură fibrohistiocitară; tumoră subcutanată benignă.