Dictionar

Hoinărire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. hoinări)

1. faptul de a hoinări; plimbare fără țintă; hoinăreală.


Hoinăreală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (hoinări + -eală)

1. faptul de a hoinări; plimbare fără țintă; hoinărire, hoinărit.