Dictionar

Holocen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. holocène)

1. (din) ultima epocă a cuaternarului, care se continuă până azi; aluviu; actual (II).


Actual, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actuel, lat. actualis)

1. adj. care se petrece în prezent; contemporan; la ordinea zilei.

2. s. n. holocen.


Aluviu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat., fr. alluvium)

1. perioadă geologică din cuaternarul superior, începând de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre; holocen.