Dictionar

huli

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (sl. хоулити, sl. huliti)

1. a spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî (pe cineva); (prin ext.) a vorbi de rău, a bârfi, a calomnia, a defăima.
 

huligan

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (rus. huligan)

1. cel care face acte de huliganism, care încalcă în mod grosolan drepturile și libertățile celorlalți cetățeni.
 

huliganic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (huligan + -ic)

1. de huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism.
 

huliganism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (huligan + -ism)

1. purtare, atitudine brutală, care denotă lipsă de cuviinţă, de respect faţă de regulile de convieţuire socială.
2. comportament de huligan; vandalism de grup.
3. (var.) (înv.) huliganizm.
 

hulitor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (huli + -tor)

1. (persoană) care hulește; defăimător; denigrator.
 

hulitură

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (huli + -tură)

1. blasfemiere a ceva considerat sfânt; hulire.
2. calomniere; (prin ext.) defăimare.
3. facere de râs, de rușine, de ocară; batjocorire.
4. înjosire a cuiva în ochii altora; hulire.
5. vorbe de ocară; vorbe de rău despre cineva; hulire.
6. (prin ext.) disprețuire.
 

apaş

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apache)

1. (pl.) indieni din Texas.
2. derbedeu, huligan, bandit, hoţ, tâlhar.
 

blasfemia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. blasphemieren)

1. a rosti o blasfemie, a huli.
 

huligan

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (rus. huligan)

1. cel care face acte de huliganism, care încalcă în mod grosolan drepturile și libertățile celorlalți cetățeni.
 

huliganism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (huligan + -ism)

1. purtare, atitudine brutală, care denotă lipsă de cuviinţă, de respect faţă de regulile de convieţuire socială.
2. comportament de huligan; vandalism de grup.
3. (var.) (înv.) huliganizm.
 

hulitură

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (huli + -tură)

1. blasfemiere a ceva considerat sfânt; hulire.
2. calomniere; (prin ext.) defăimare.
3. facere de râs, de rușine, de ocară; batjocorire.
4. înjosire a cuiva în ochii altora; hulire.
5. vorbe de ocară; vorbe de rău despre cineva; hulire.
6. (prin ext.) disprețuire.
 

huliganic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (huligan + -ic)

1. de huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism.