Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amarante, lat. amarantus)
1. plantă erbacee cu inflorescenţă în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albeIadj. inv., s. n. (colorant) roşu-violet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antithèse, gr. antithesis)
1. opoziţie dialectică între două fenomene, idei, judecăţi.
2. figură de stil care exprimă opoziţia dintre două idei, fenomene, situaţii, personaje etc. puse reciproc în lumină.
3. (fil.; la Hegel) treapta a doua a triadei, opusă tezei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asclépiadacées)
1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: asclepiadul3.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balkanique)
1. din regiunea Balcanilor; propriu acestei regiuni.
2. jocuri ~e = întreceri sportive organizate periodic între reprezentanţii ţărilor din regiunea balcanică; balcaniadă.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. charites)
1. (mitologie) (la greci) zeițe personificând viața în toată plinătatea ei și mai precis seducția, frumusețea, natura, creativitatea umană și fertilitatea (care astăzi este văzută ca o triadă cuprinzând pe Aglaia, Eufrosina și Talia); cele trei grații; harite.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după it. crociato, lat. cruciatus, fr. croisé)
1. cavaler creștin (catolic) occidental care a participat la cruciadele din Evul Mediu (numit așa pentru avea o cruce cusută pe haine); (desuet) crijac.