Dictionar

-CIAN

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. kyanos „albastru-închis”)

1. „albastru, violet”.
 

aalenian

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

aerian

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aëreus
2. FR aérien
3. EN aerial
4. DE luftig; lufthaltig
5. RU воздушный
6. HU levegős, földfeletti, aerens
 

antimeridian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiméridien)

1. meridian diametral opus altuia.
 

antocian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthocyane)

1. pigment roşu, albastru, liliachiu sau verde, din frunze, petale şi fructe.
 

artinskian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. artinskian)

1. etaj al permianului inferior de facies marin, din platforma rusă, corespunzător autunianului.
 

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

abacterian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.
2. (antonim) bacterian.
 

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
 

abdominalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abdominalgie)

1. (med.) durere care apare între piept și regiunea pelviană; durere abdominală.
 

abductor

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. abducteur, lat. abductor)

1. (muşchi) care produce sau permite abducţia.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.
 

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.