Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. idiot, lat. idiota)
1. (om) lipsit complet de inteligenţă; cretin.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (din idiot)
1. a deveni (sau a face să devină) idiot; a se idiotiza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idiotie)
1. debilitate mintală congenitală maximă.
2. (fam.) neghiobie, prostie, tâmpenie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idiotype)
1. totalitatea factorilor ereditari localizaţi în nucleu precum şi structura genetică.
2. genotip.
3. constituent determinant antigenetic din regiunea variabilă a moleculei de hemoglobină.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Idiotypus; Erbbild; Anlagebild
6. HU idiotípus, öröklött tulajdonságok összessége, nem locus classicusról begyűjtött tipikus példány
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. idioți)
1. ajungere în starea de idiot; (prin ext.) pierdere a inteligenței; idiotizare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. amaurotique)
1. I. (med.) aparținând sau care suferă de amauroză.
2. (med.) idioție ~ă = boală infantilă familială care se manifestă prin orbire congenitală și absența totală a dezvoltării intelectuale.
3. II. persoană care suferă de amauroză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crétin)
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. idiotiser)
1. a deveni (sau a face să devină) idiot; a (se) idioți, a (se) îndobitoci.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. idiotrophique)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indianisme)
1. idiotism propriu limbilor vorbite în India.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Ophiotoxin)
1. orice toxină prezentă într-un venin de șarpe; otravă secretată de şerpi; ofidiotoxină.