ierarh
Parte de vorbire: s.m.
Etimologie: (bg. ierarh, cf. gr. ierarhis)
Etimologie: (bg. ierarh, cf. gr. ierarhis)
1. rang superior în cadrul bisericii oficiale; conducător bisericesc (episcop, mitropolit etc.).
2. denumire bisericească oficială care se dă episcopilor sau mitropoliților; arhiereu.
3. (var.) (înv.) ierarș.