Dictionar

iliac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. iliaque, lat. iliacus)

1. în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor.
2. os ~ = fiecare dintre cele două oase ale bazinului.
 

acetabul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acétabule, lat. acetabulum)

1. (anat.) cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului; cotil.
2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul.
 

acetabuloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acetabuloplasty)

1. refacere chirurgicală a cavității articulare a osului iliac.
 

aloe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aloès, lat., gr. aloe)

1. plantă exotică din familia liliaceelor, din ale cărei frunze se extrage o substanță întrebuințată în medicină.
 

antocian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthocyane)

1. pigment roșu, albastru, liliachiu sau verde, din frunze, petale și fructe.
 

asfodel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphodèle)

1. plantă bulboasă, din familia liliaceelor, cu flori albe.
 

asparagus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. asparagus)

1. plantă ornamentală cu frunze foarte fine, din familia liliaceelor.