Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. illustrer, lat. illustrare)
1. tr. a lămuri, a clarifica o problemă prin exemple, gesturi etc.
2. a împodobi un text cu ilustraţii.
3. (despre desene, imagini) a reprezenta.
4. refl. a se distinge, a deveni ilustru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ilustra)
1. acțiunea de a ilustra și rezultatul ei; ilustrație.
2. lămurire, clarificare, demonstrare, exemplificare.
3. împodobire cu ilustrații (a unei cărți, a unui text etc.).
4. remarcare a cuiva într-un anumit domeniu.
5. reprezentare (printr-un desen, imagine etc.).
6. lămurire a unei probleme prin exemple, prin fapte, prin gesturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ilustra)
1. carte poştală prevăzută pe una din feţe cu o vedere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. illustration, lat. illustratio)
1. imagine, desen etc. care accentuează, explică sau completează un text.
2. ~ muzicală = însoţire a unei lecţii, a unui curs de fragmente muzicale; fond muzical care însoţeşte o reprezentaţie teatrală, o evocare literară etc.; coloana sonoră a unui film.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. illstratif, it. illustrativo)
1. care ilustrează; demonstrativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. illustrativisme)
2. tendinţa de a ilustra ceva.
Parte de vorbire: s.f. (s.m. ilustrator)
Origine: (cf. fr. illustratrice)
1. cea care ilustrează, care desenează, care compune ilustrații pentru cărți, ziare, reviste.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. album)
1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc.
2. caiet în care se scriu versuri, maxime.
3. carte mare cuprinzând ilustraţii, fotografii etc.
4. colecţie de melodii ale unui cântăreţ, ale unei formaţii pe un singur disc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enluminure)
1. ilustraţie în culori vii a manuscriselor medievale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anto/nim/ + verb/2/)
1. problemă enigmistică, ce constă în prezentarea unui cuvânt sub forma unui text literar, unei ilustraţii, cerând să se afle antonimul acestuia, apoi antonimul cuvântului nou aflat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cartophilie)
1. ramură a filateliei care se ocupă cu colecţionarea, studierea şi expunerea cărţilor poştale ilustrate.
2. activitatea cartofilului, ocupația colecționarului de cărți poștale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. cartolina)
1. carte poștală ilustrată de formă dreptunghiulară, pentru corespondență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catalogue, lat. catalogus)
1. caiet, listă, registru care conţine o înşirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc.
2. document şcolar de evidenţă curentă a notelor şi frecvenţei elevilor.
3. broşură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării.