Dictionar

Ilustrată

Parte de vorbire: s.
Origine: (ilustra)

1. carte poştală prevăzută pe una din feţe cu o vedere.


Ilustraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. illustration, lat. illustratio)

1. imagine, desen etc. care accentuează, explică sau completează un text.

2. ~ muzicală = însoţire a unei lecţii, a unui curs de fragmente muzicale; fond muzical care însoţeşte o reprezentaţie teatrală, o evocare literară etc.; coloana sonoră a unui film.


Ilustrativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. illstratif, it. illustrativo)

1. care ilustrează; demonstrativ.


Ilustrativism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. illustrativisme)

1. caracter ilustrativ.

2. tendinţa de a ilustra ceva.


Ilustratoare

Parte de vorbire: s.f. (s.m. ilustrator)
Origine: (cf. fr. illustratrice)

1. cea care ilustrează, care desenează, care compune ilustrații pentru cărți, ziare, reviste.


Ilustrator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ilustrateur)

1. grafician care ilustrează o carte, un text.


Album

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. album)

1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc.

2. caiet în care se scriu versuri, maxime.

3. carte mare cuprinzând ilustraţii, fotografii etc.

4. colecţie de melodii ale unui cântăreţ, ale unei formaţii pe un singur disc.


Anluminură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enluminure)

1. ilustraţie în culori vii a manuscriselor medievale.


Antoverb

Parte de vorbire: s.
Origine: (anto/nim/ + verb/2/)

1. problemă enigmistică, ce constă în prezentarea unui cuvânt sub forma unui text literar, unei ilustraţii, cerând se afle antonimul acestuia, apoi antonimul cuvântului nou aflat.


Cartofilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cartophilie)

1. ramură a filateliei care se ocupă cu colecţionarea, studierea şi expunerea cărţilor poştale ilustrate.

2. activitatea cartofilului, ocupația colecționarului de cărți poștale.


Cartolină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. cartolina)

1. carte poștală ilustrată de formă dreptunghiulară, pentru corespondență.


Catalog

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catalogue, lat. catalogus)

1. caiet, listă, registru care conţine o înşirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc.

2. document şcolar de evidenţă curentă a notelor şi frecvenţei elevilor.

3. broşură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării.