ilustrată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ilustra)

1. carte poștală prevăzută pe una din fețe cu o vedere.

cartolină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. cartolina)

1. carte poștală ilustrată de formă dreptunghiulară, pentru corespondență.

catalog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catalogue, lat. catalogus)

1. caiet, listă, registru care conține o înșirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc.
2. document școlar de evidență curentă a notelor și frecvenței elevilor.
3. broșură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării.

fotoanchetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (foto1- + anchetă)

1. anchetă ilustrată cu fotografii.

ilustriverb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ilustra + -verb/2/)

1. enigmă inspirată din folclor, reprezentând un proverb, o expresie ilustrată, cu o cheie care redă numărul și poziția fiecărui cuvânt.

magazin 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. magazine)

1. publicație periodică (ilustrată), care conține materiale din diverse domenii.
2. emisiune periodică de radio sau de televiziune axată pe un anume subiect.

maxim, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. maximus, fr. maxime)

1. adj. cel mai mare (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); maximal.
2. ilustrată ~ă = piesă filatelică ce trebuie să realizeze o concordanță deplină între imaginea de pe ilustrată, marca poștală aplicată pe fața vederii și ștampila obliterantă a poștei.
3. s. f. (mat.) valoarea cea mai mare, într-un interval, a unei variabile sau funcții.
4. (met.) centru de înaltă presiune atmosferică.