Dictionar

Rezultate secundare (Iluzoriu):

Iluzoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. illusoire, lat. illusorius)

1. inexistent; nereal; amăgitor; irealizabil; iluziv, iluzoric.


Deluzoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. delusorius, fr. délusoire)

1. capabil inducă în eroare, înșele, creeze iluzii; înşelător, iluzoriu.


Falacios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fallacieux, lat. fallaciosus)

1. care se bazează pe o minciună sau un fals; care caută înșele, inducă în eroare; înșelător, amăgitor.

2. (prin ext.) care nu are o bază serioasă, care este fără fundament; iluzoriu.


Iluziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. illusive)

1. care se referă la o iluzie (adesea folosit în sensul unei așteptări nereale sau al unui scop sau rezultat de neatins); iluzoriu.


Iluzoric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. illusorisch)

1. care nu există în realitate; bazat doar pe o iluzie; iluzoriu.

2. (antonime) real, posibil.


Pseudoconcept

Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. pseudoconcetto)

1. concept iluzoriu, idee falsă, căreia nu-i corespunde ceva existent în mod real; pseudoidee.


Utopic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. utopique)

1. cu caracter de utopie; iluzoriu; irealizabil; utopist.