Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR immobile; privé de mouvement
4. DE unbeweglich
5. RU пеподвижный
6. HU rögzített, befagyasztott
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. immobilis, fr. immeuble)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. immobile, lat. immobilis)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. immobilier)
1. (despre bunuri materiale) care nu poate fi transportat.
2. referitor la bunuri fixe, imobile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immobilisme)
1. atitudine de imobilitate; opoziţie sistematică faţă de orice inovaţie, progres etc.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. immobiliste)
1. I. referitor la imobilism (atitudine care constă în refuzul schimbării, transformării).
2. care provine din imobilism.
3. care nu progresează, care nu se schimbă.
4. II. adept al imobilismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immobilité, lat. immobilitas)
1. stare de nemişcare, de fixitate, de neclintire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinétospore)
1. celulă asexuată imobilă şi de rezistenţă, formată prin fragmentare, la cloroficee şi cianoficee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embrochage)
1. procedeu de imobilizare în caz de fracturi prin introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor fracturate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ankylose, gr. ankylosis)
1. imobilizare a unei articulaţii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. ancorare)
1. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1).
2. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate.
3. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antichrèse)
1. (jur.) cedarea de către creditor a venitului unui bun imobil aparţinând debitorului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. appartement, it. appartamento)
1. ansamblu de camere şi dependinţe care formează o locuință independentă într-un bloc sau imobil colectiv.