bronhoplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bronchoplégie)

1. (med.) paralizie a bronhiilor care își pierd abilitățile motorii, devenind inerte, imobile.

fixism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fixisme)

1. concepție care neagă evoluția lumii vii, considerând că speciile de plante și de animale sunt invariabile.
2. teorie din sec. XIX potrivit căreia bazinele oceanice și blocurile continentale ar fi fost permanente și imobile de-a lungul trecutului geologic al Pământului.

imobiliar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. immobilier)

1. (despre bunuri materiale) care nu poate fi transportat.
2. referitor la bunuri fixe, imobile.

ipoteca

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. hypothéquer)

1. (bunuri imobile) a împovăra cu o ipotecă; a supune unei ipoteci; a greva.
2. a garanta printr-o ipotecă.
3. (la fig.) a lega printr-un angajament compromițător.

leasing

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. leasing)

1. formă de închiriere de mașini și utilaje moderne, de mijloace de transport etc. de către întreprinderi, de la producători sau societăți specializate, pe o perioadă determinată.
2. contract de ~ = contract financiar prin care este prevăzut un import temporar, la expirarea căruia beneficiarul poate cumpăra bunurile mobile și imobile ce i-au fost închiriate de producător.

pupifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pupifère)

1. (zool.) care poartă pupe sau crisalide imobile.