Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. immoral)
1. contrar principiilor morale; care nu are nici un principiu moral.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immoralisme)
1. doctrină care preconizează încălcarea principiilor şi a normelor morale.
2. dispreţ faţă de tot ceea ce este considerat moral.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. immoraliste)
1. I. referitor la imoralism, propriu imoralismului.
2. care refuză să respecte morala.
3. care nu se bazează pe morala stabilită sau pe morala creştină.
4. II. adept al imoralismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immoralité)
1. caracterul a ceea ce este imoral.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. casuistique)
1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice şi iezuite care încerca să rezolve cazurile de conştiinţă, dându-le interpretări meşteşugite.
2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilităţi logice; (prin ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice).
3. sistem de investigaţii, analize şi practici având la bază cazuri particulare, individuale.
4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate şi tratate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cloaque, lat. cloaca)
1. canal subteran destinat a primi murdăriile dintr-un oraş.
2. masă de apă murdară şi fetidă.
3. (fig.) loc rău famat, mediu imoral.
4. orificiu comun al căilor urinare, intestinale şi genitale la batracieni, reptile, păsări şi la unele mamifere.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. immoraliste)
1. I. referitor la imoralism, propriu imoralismului.
2. care refuză să respecte morala.
3. care nu se bazează pe morala stabilită sau pe morala creştină.
4. II. adept al imoralismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immoralité)
1. caracterul a ceea ce este imoral.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. licencieux, lat. licentiosus)
1. necuviincios, imoral, indecent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. perversité, lat. perversitas)
1. tendinţă patologică de a săvârşi acte imorale agresive.
2. corupţie, depravare; imoralitate; perversiune.
3. înclinaţie spre rău.