Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impact, lat. impactus)
1. coliziune a două sau a mai multor corpuri, dintre care cel puţin unul este în mişcare.
3. (fig.) efect de şoc, de surpriză.
4. influenţă, efect.
6. relaţie; întâlnire, incidenţă.
7. prezenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. impactation)
1. (med.) menţinere în contact a două suprafeţe, a două fragmente de oase fracturate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impacteur)
1. aparat medical pentru impactarea fragmentelor osoase prin prinderea în şuruburi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ad-hoc + -craţie)
1. (în sociologia şi viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică şi socială) ca urmare a impactului societăţii capitaliste dezvoltate cu revoluţia ştiinţifico-tehnică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impacteur)
1. aparat medical pentru impactarea fragmentelor osoase prin prinderea în şuruburi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. skiatron)
1. tub catodic al cărui ecran devine mai puţin luminos din punctul de impact cu fasciculul electronic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. slamming)
1. (mar.) fenomen de rezonanţă între oscilaţia navei şi cea a valurilor, care se manifestă printr-un impact puternic între fundul acesteia şi apă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. trinitrine)
1. (chimie) trinitrat de glicerină cu formula moleculară C3H5N3O9, un lichid gălbui care explodează la impact și care este constituentul principal al dinamitei; vasodilatator și hipotensor, utilizat în tratamentul anginei pectorale; nitroglicerină, trinitroglicerină.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. secondarité)
1. calitatea a ceea ce este secundar.
2. (caracterologie) mod de reacție în care impresiile primite au un impact lent, profund și de durată.