Dictionar

Impediment

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. impedimentum, it. impedimento)

1. piedică, obstacol.

2. (jur.) ~ legal = obiecţie la săvârşirea unui act juridic.


Ancombranță

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. encombrance, engl. encumbrance)

1. dificultate de transport sau utilizare cauzată de masă sau formă.

2. impediment sau povară.