Dictionar

Rezultate secundare (Impenitent):

Impenitent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impénitent)

1. care nu se căieşte, nu are remuşcări.


Impenitenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impénitence)

1. lipsit de căinţă, de remuşcări.


Nepocăit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + pocăit)

1. care nu s-a pocăit; care persistă în greșeală; impenitent.

2. (înv.) (biserică) care nu a primit iertarea păcatelor; (prin ext.) păcătos.