Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. implant)
1. organ, ţesut, aparat, medicament implantat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. implanter)
2. a amplasa (o clădire etc.).
3. a introduce sub piele un medicament sau ţesut, care se resoarbe treptat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. implantation)
1. acțiunea de a implanta, de a introduce un lucru în altul, și rezultatul ei; implantare.
2. (med.) introducere pe cale chirurgicală într-un organism a unor medicamente, organe, țesuturi, etc.
3. (chirurgie dentară) introducerea unui element dentar în cavitatea lăsată de extragerea unui dinte.
4. maniera în care sunt implantate firele de păr.
Parte de vorbire: s.
Origine: (implantologie)
1. medic care face implanturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. implantologie)
1. disciplină medicală care studiază implanturile şi transplantele de organe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. allotriodontia)
1. implantare anormală a dinţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alvéole)
1. cavitate de implantare a dinţilor în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavităţi ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuţă construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spaţiu plantat.
7. scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deşert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astroblaste)
1. celulă glială triunghiulară cu expansiuni citoplasmatice implantate pe pereţii vaselor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbe)
1. fiecare dintre perişorii implantaţi în tija unei pene de pasăre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrette)
1. bentiţă (de piele, de pânză) care încheie un pantof.
2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc.
3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundaţii.
4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplocéphalie)
1. monstruozitate congenitală caracterizată prin existenţa a două capete implantate pe un acelaşi trunchi.