impozita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (impozit)

1. a impune; a supune unui impozit; a percepe un impozit.
2. a stabili impozitul datorat de cineva.
3. a prevedea perceperea unui impozit.

degresivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dégressivité)

1. progresivitate în scădere sau negativă; caracter degresiv.
2. ~a impozitului = sistem de impozitare în care se pleacă de la o rată maximă aplicabilă veniturilor mari și care scade pe măsură ce se coboară pe scara veniturilor.

fiscal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fiscal)

1. referitor la fisc sau fiscalitate; referitor la impozite și taxe.
2. paradis ~ = teritoriu cu impozitare foarte scăzută.
3. timbru ~ = marcă oficială destinată să dovedească că s-au plătit anumite categorii de taxe sau impozite.

keynesism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. keynésianisme)

1. doctrina economică a lui Keynes și a adepților săi.
2. poziție economică conform căreia statul ar trebui să stimuleze în mod activ creșterea economică și să îmbunătățească stabilitatea în sectorul privat prin dobânzi, impozitare și proiecte publice.
3. doctrină economică burgheză modernă care limitează procesul reproducției la sferele circulației și consumului și, susținând că venitul național și gradul de utilizare a forței de muncă ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotărâtor în creșterea venitului național revenind consumului, consideră că statul capitalist, prin politica sa fiscală, de credit etc. și prin combaterea înclinației spre consum, ar putea preveni crizele economice.

neimpozabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + impozabil)

1. care nu este impozabil.
2. care nu este supus impozitării, care scapă de impozitare.

suprataxare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (suprataxa)

1. acțiunea de a suprataxa și rezultatul ei; adăugare a unei suprataxe; supraimpozitare.