Imprecaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imprécation, lat. imprecatio)

1. blestem; injurie, ocară.

2. figură de stil care conţine un blestem.

---

Autoimprecație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + imprecație)

1. blestem pe care cineva și-l adresează singur pentru a garanta corectitudinea unei afirmații sau acțiuni proprii.

---

Imprecativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. imprecativo)

1. cu caracter de imprecaţie.

---

Imprecatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. imprécatoire)

1. care are formă de imprecaţie.

---